“Out of mouth of babes: first-time disadvantaged mothers and their perceptions of infant communication”
Acest articol a fost scris de autoarea Judith Whitmarsh şi a fost publicat în anul 2011 în revista “International Journal of Early Years Education”.
Articolul evidenţiază faptul că cele trei componente (în engleză, “speech, language, communication”, prescurat “SLC”), contribuie la dezvoltarea cognitivă şi educaţională de mai târziu, a copilului. Scopul acestui articol este de a arăta care este capacitatea mamelor care au dat naștere primului copil, de a înţelege importanţa utilizării celor trei elemente cheie, necesare pentru dezvoltarea de mai târziu, a sugarilor: “vorbirea directă cu copilul”, “citirea poveştilor din cărțile pentru copii” şi” interacţiunea mamă-copil”. Metodologia a constat în aplicarea de interviuri și chestionare unor mame dintr-unul din orașele cele mai defavorizate din punct de vedere socio-cultural, din Anglia. În « Town-End » (pseudonimul orașului defavorizat), s-au înregistrat foarte multe cazuri de copii în vârstă de 2-4 ani, care au probleme de “SLC”. În urma studiului, în ceea ce priveşte comunicarea directă cu copilul, mamele au fost în general nesigure de faptul că acest aspect reprezintă o modalitate de a ajusta dezvoltarea limbajului copilului. La întrebările legate de cărțile pentru copii, puţine mame au susţinut că este importantă această metodă de comunicare, iar mămicile-adolescente intervievate au susţinut că ele nu le citesc copiilor poveşti. Chiar dacă aproape toate mamele sunt de accord cu faptul că repetarea sunetelor reprezintă o modalitatea de dezvoltare a sugarilor, ele nu erau decise dacă aceştia pot copia sunete ale limbajului la două luni.
factor crucial în dezvoltarea abilităților de comunicare a copilului. De asemenea, autoarea explică faptul că utilizarea cărților pentru copii contribuie la alfabetizarea copilului, dar și la dezvoltarea fonetică, socială, emoțională, ascultatul poveștilor dezvoltând și abilitățile de concentrare ale copilului.
Concluzia studiului este aceea că există multă literatură despre mediile sărace, dezavantajate, și efectul negativ pe care acestea îl pot avea asupra dezvoltării copiilor. Cu toate acestea, ar trebui să existe mai multe studii care să ajute mamele să înțeleagă importanță mediului în care trăiește copilul, și cum anume trebuie să interacționeze cu acesta în primii ani de viață, pentru a contribui la dezvoltarea lui cognitivă.
Studiul descris prezintă o situație a copiilor dintr-un oraș slab dezvoltat, unde mediul socio-cultural și nivelul redus de educație al mamelor, pot influența în mod negativ dezvoltarea copiilor. Copilul care crește într-un mediu prea puțin dezvoltat din punct de vedere socio-cultural, va avea probleme mai târziu, în dezvoltarea cognitivă, în interacțiunile cu ceilalți și în rezultatele școlare. În acest sens, Melhuish, Belskz şi Leyland (2007, 2) sugerează că, acei copii, din medii dezavantajate, care cresc în sărăcie “sunt expuşi unui limbaj care diferă din punct de vedere calitativ şi cantitativ faţă de cel al copiilor mai norocoşi” . Această afirmație sugerează faptul că părinții ar trebui să se implice foarte mult în socializarea copilului, să comunice cu el și să încerce să-i transmită cunoștințe. Acele mame tinere-adolescente care consideră că educația copilului, lectura, utlizarea cărților cu imagini reprezintă un mod neinteresant și plictisitor de educare a copilului, ar trebui să înțeleagă ca astfel îl prvează pe copil de la anumite valori care contribuie la dezvoltarea cognitivă Cu cât mediul și limbajul de comunicare este mai bogat, cu atât va fi mai bine pentru copil.
Primul pas în realizarea intervenției este stabilirea obiectivelor și a scopurilor. Obiectivul intervenției este purtarea unei discuții cu mamele pentru a le ajuta să conștientizeze nevoia acumulării de cunoștințe despre valorile care contribuie la dezvoltarea abilităților de comunicare a copiilor în primii 2 ani de viață. De asemenea, aș dori să propun și realizarea unui plan de activități cu copiii, prin care mamele să învețe practic cum să interacționeze cu cei mici, în scopul de a-i ajuta în dezvoltarea ulterioară a cogniției și a limbajului. Mamele trebuie să înțeleagă că activități precum joaca cu copilul, privitul imaginilor din cărțile pentru copii, accentuarea cuvintelor și repetarea acestora, toate acestea ajută la dezvoltarea copilului. Prin felul în care copilul este încurajat să vorbească și să imite anumite sunete și gesturi, îi sunt activate procesele cognitive care ajută la dezvoltarea abilităților de comunicare. Scopul intervenției este înbunătățirea interacțiunii mamă-copil. Voi încerca să le explic mamelor faptul că, chiar dacă în primii ani de viață, copiii lor nu verbalizează, este important să comunice cu ei prin cuvinte și gesturi. Copiii sunt interesați de interacțiune, de joacă, se atașează de mamă tocmai pentru că ea este de obicei cea cu care împărtășesc cele mai multe activiăți, ba mai mult, se formează
atașamentul, de aceea este important ca mama să stea cu copilul o perioadă, după naștere. Mamele trebuie să fie informate despre faptul că, primele 18 luni din viața copilului reprezintă o perioadă de dezvoltare socială și emoțională a copilului, după cum susține și articolul de față. Copilul se dezvoltă în mediul familial și este important ca mama să știe să se joace cu el, să-i arate diferite obiecte, săm utilizeze tehnica atenției împărtășite, să-i arate cărți cu diferite desene și să-i vorbească mereu, pentru că, acest lucru îl ajută pe copil să-ți formeze, mai târziu, baza fonetică și competențele de scris și citit (Tickell 2011, 102). Toate modurile de ineracțiune ale mamei cu copilul formează o apropiere între cei doi, care este benefică pentru dezvoltarea cognitivă a copilului, mai târziu. Deși studiile arată fatul că deprivarea are efecte negative asupra copiilor, acestea nu sunt totale, ci doar parțiale, deoarece copiii pot recupera la orice vârstă, mai ales daca un asistent social realizează cu ei o intervenție. Studiile arată faptul că dezvoltarea cognitivă a copiilor dezavantajați, este benefică la orice vârstă și aceștia pot să ajungă aproape de nivelul celorlalți copii aflați în medii socio-economice mai bune. Mamelor din zone deprivate le-aș recomanda să se joace cu copiii, însă să nu-i expună la prea multă
că nivelul de dezvoltare a copiilor depinde de nivelul de comunicare în familie și că trebuie urmărite reacțiile copilului. Mamele trebuie să știe faptul că micuții au o sensibilitate la sunete, și chiar și în primii ani de viață le place să imite sunete, iar acest lucru le provoacă adesea o stare de râs. Unii copii vor începe să vorbească mai repede, alții vor vorbi mai târziu, însă trebuie să fim atenți la aceste etape ale dezvoltării limbajului. Chiar dacă copiii sunt duși la creșă și la grădiniță, interacțiunea de comunicare cu mama, trebuie să existe oriunde. Creierul copilului este în continuă dezvoltare, dezvoltarea cerebrală fiind legată de funcțiile cognitive și socio-emoționale. Astfel, când lucrezi cu copilul, lucrezi cu toate sistemele din jurul său (familie, relații cu părinții, creșă, școală etc.), toate sunt importante în dezvoltarea acestuia.
Exisă patru aspecte importante în ceea ce privește dezvoltarea limbajului, pe care le-aș face cunoscute mamelor, pentru a înțelege ce este important pentru dezvoltarea copilului. Primul aspect este fonologia, copilul aude sunete, le percepe și le imită. Al doilea aspect este semantica, care reprezintă înțelegerea sensurilor cuvintelor, și achiziția
potențialul copiilor de a învăța să vorbească. Ar fi important de precizat și faptul că, copilul trebuie să audă limbajul din jurul său, de la părinți și de la apropiați, nu de la televizor și alte surse de informație. Unele studii din SUA spun că până la 2 ani, copiii nu ar trebui să vadă ecran. Prin urmare, expunerea la surse de limbaj și informație precum calculator, laptop, televizor, telefon, tabletă etc. ar fi indicat să fie evitată. Odată ce copilul va începe să vorbească, va avea o etapă în care își va inventa limba lui. Este important pentru mame să știe că nu este bine să le spună copiilor să nu vorbească, deoarece aceștia se vor opri din vorbit și vor crede că vorbitul este ceva rău. Media copiilor pronunță primul cuvânt de la un an, iar din acel moment, ei trebuie să fie încurajați să vorbească. De la vârsta de doi ani, îi poți spune copilului că un lucru nu se face într-un fel, ci în alt fel. La început, trebuie să le cerem copiilor mai puțin, iar în timp, le vom cere să înțeleagă mai multe. Unii copii, la 18 luni, dobândesc o explozie de cuvinte, li se dezvoltă abilitatea „fast-mapping”, prin care ei conectează cuvintele noi cu sensul lor. Copiii învață să categorizeze și trebuie pus accent pe asocierile taxonomice bazate pe similaritatea perceptivă, pe la 2 ani. Procesul de formare a categoriilor este destul de flxibil la această vârstă. Aș propune ca mamele să utilizeze atenția împărtășită asupra obiectelor și să încerce să-i facă pe copii să grupeze obiectele pe culori, forme sau în funcție de diferite caracteristici. Cuvintele trebuie învățate întâi cât mai simplu și vor exista erori în generalizare, dar acestea sunt normale și se vor corecta în timp.
