Ministerul Educatiei al Republicii Moldo

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

LUCRU INDIVIDUAL

Analiza lichidității ”B.C. Mobiasbanca S.A.”

A efectuat:

Caraman Mariana

M-AB.141

A verificat:

Gîrlea Mihai

Conf.univ.,dr.

CUPRINS

Introducere

Capitolul I .Caracteristicile generale ale lichidității bancare

...3

1.1.Conceptul de lichiditate și trăsăturile acestia...3

1.2.Strategiile și gestiunea lichidității bancare ...7

1.3.Managementul riscului de lichiditate și indicatorii acesteia ...9

Capitolul II . Analiza lichidității ”B.C.MOBIASBANC S.A. ”

...14

2.1.Prezentarea entității bancare ” B.C. Mobiasbanc S.A.” ...14

2.2 Analiza lichidității B.C. Mobiasbanc S.A. ...15

Concluzie

INTRODUCERE

Băncile reprezintă un sector important ți influent al afacerilor internaționale. Ele mențin încrederea în sistemul monetar datorită relațieie strînse cu autoritățile legislative și executive. Există, deci, un interes major cu privire la bunăstarea baăcilor, țn special asupra solvabilității și lichidității lor, cît și asupra gradului de risc asociat diferitelor operațiuni.

Lichiditatea este o proprietate generală a acivelor care exprimă capacitatea acestora de a fi transformat rapid o cheltuială minimă în moneda lichidă (numerar sau disponibil țn contul curent). Specialiștii consideră că lichiditatea bancară este mai degraba o problema de gestiune a pasivelor si activelor bancare care au scadente diferite. Lichiditatea bancară exprimă capacitatea unei banci de a-și finanța operațiile curente. Riscul de lichiditatea, pentru o banca, este expresia însăși a probabilității pierderii acestei capacitati de finanțare.

Una dintre cele mai importante sarcini ale conducerii unei banci este de a estima și de a acoperi în mod corect nevoile de lichiditate bancară. Pe temen lung rentabilitatea unei banci poate fi afectat negativ dacă banca deține portofolii prea multe active financiare lichide față de nevoile sale. Pe de altă parte, prea puține lichidități pot crea probleme financiare severe, mai ales pentru băncile mici și pot genera chiar falimentul instituției de credit.

În lucrarea dată vom analiza lichiditatea unei bănci pentru a diagnostica care este situația acesteia.Vom analiza situația lichidității B.C. Mobiasbanc S.A. ,acesta fiind și scopul lucrării respective.

Lucrarea este structurată din 2 capitole și dintr-o concluzie.

1. Capitolul I Caracteristicile generale ale lichidității bancare – poartă un caracter teoretic și aici sunt prezentate conceptele de lichiditatea,trăsăturile ,principiile și idicatorii acesteia.

2. Capitolul II Analiza lichidității ”B.C.Mobiasbanc S.A.” – în capitolul dat este efectuată însăși analiza lichidității cu ajutorul unor indicatori.La fel este și prezentată o scurtă caracterizare a instituției bancare analizate

CAPITOLUL I . CARACTERISTICILE GENERALE ALE

LICHIDITĂȚII BANCARE

1.1. Conceptul de lichiditate și trăsăturile acestia

În economie, lichiditatea reprezintă calitatea activelor care urmează să fie convertite în numerar imediat, fără pierderi semnificative în valoare. Așa cu cît mai ușor este de a converti un activ în numerar cu atît lichiditatea e mai înaltă.

Conform Regulamentul Nr. 28 din 08.08.1997cu privire la lichiditatea băncii ,lichiditatea este capacitatea băncii de a plasa în active şi de a asigura în orice moment onorarea la scadenţă a obligaţiunilor sale de plată.

Lichiditatea bancară este o problemă de gestiune a pasivelor şi activelor bancare care au grade diferite de lichiditate. Ea reprezintă abilitatea băncilor de a-şi onora obligaţiile financiare asumate şi exprimă capacitatea activelor de a fi transformate rapid şi cu cheltuieli minime în monedă lichidă (numerar sau disponibil în contul curent).Lichiditatea este cantitatea de active lichide aflate în posesia unei bănci la un moment dat de timp.

Pentru o bancă lichiditatea presupune accesul la mijloace lichide atît aflate la momentul dat în posesia ei cît şi procurarea de resurse. O bancă se consideră lichidă atunci cînd poate să-şi onoreze obligaţiunile sale la un moment oportun. Cea mai importantă sarcină a gestiunii lichidităţii este evaluarea în mod corect a nevoilor de lichiditate pentru fiecare moment de timp şi acoperirea acestor nevoi cu costuri mici.

Surse de lichiditate sunt următoarele:

1. active cu lichiditate ridicată – acestea sunt plasamente bancare cu scadenţe mici, pe care banca le poate lichida la nevoie. De asemenea, pot fi active cu scadenţe corelate cu perioadele în care se cere o lichiditate suplimentară. Sunt constituite din rezerve primare, rezerve secundare şi credite scadente.

2. împrumuturi - în această categorie intră împrumuturile contractate de bancă pe piaţa interbancară, împrumuturile de refinanţare, dar şi depozitele atrase de bancă de la clienţi sau certificatele de depozit emise de bancă.

procesul de titlurizare. Prin acesta din urmă, banca reuşeşte să transforme unele active cu lichiditate scăzută, precum creditele, în surse de lichiditate.

Băncile sunt obligate să asigure un echilibru între criteriile legate de profitabilitate, lichiditate şi risc. Necesitatea de a avea lichiditate, şi de a asigura în acelaşi timp, câştiguri sigure, obligă băncile să menţină o parte a fondurilor lor sub forma unor plasamente care îndeplinesc condiţiile referitoare la lichiditate şi securitate, chiar dacă rata dobânzii aferentă acestora este mai mică.

Problema lichidității unei bănci comerciale constă în armonizarea diferitor grade de lichiditate a activelor și în aplicabilitatea pasivelor bancare. În lichiditatea bancară are o mare influență și politica monetară implementată de către Banca Națională a Moldovei.

Conform Regulamentul Nr. 28 din 08.08.1997cu privire la lichiditatea băncii,principiile lichidității sunt următoarele:

Principiul I (lichiditatea pe termen lung) - indicatorul lichidităţii pe termen lung a unei bănci care reprezintă raportul dintre: suma activelor băncii în formă de:

(1) credite acordate băncilor cu termenul rămas pînă la rambursare 2 ani şi mai mult;

(2) credite şi plăţi cu avans acordate clienţilor cu termenul rămas pînă la rambursare 2 ani

şi mai mult;

(3) leasing financiar cu termenul rămas pînă la rambursare 2 ani şi mai mult;

(4) cote de participare în capitalul agenţilor economici (inclusiv a băncilor);

(5) valori mobiliare investiţionale cu termenul rămas pînă la scadenţă 2 ani şi mai mult;

(6) mijloace fixe;

minus reducerile pentru pierderi la active; amortizarea mijloacelor fixe şi rezervele pentru

reevaluare a activelor menţionate mai sus,

şi suma următoarelor resurse financiare:

(1) capitalul normativ total, determinat în conformitate cu Regulamentul cu privire la

suficienţa capitalului ponderat la risc;

economii ale persoanelor fizice) cu termenul rămas pînă la rambursare 2 ani şi mai mult;

(3) 50% ale pasivelor obţinute de la bănci şi ale pasivelor obţinute de la clienţi (excluzînd

depozitele de economii ale persoanelor fizice) cu termenul rămas pînă la rambursare de la 1 pînă la 2 ani;

(4) 10% ale pasivelor la vedere obţinute de la clienţi (excluzînd depozitele de economii ale persoanelor fizice);

(5) depozitele de economii ale persoanelor fizice cu termenul rămas pînă la rambursare 2

ani şi mai mult;

(6) 60% ale depozitelor de economii ale persoanelor fizice cu termenul rămas pînă la

rambursare de la 1 pînă la 2 ani;

(7) 30% ale depozitelor de economii ale persoanelor fizice la vedere şi cu termenul rămas

pînă la rambursare de pînă la 1 an;

(8) obligaţiuni în circulaţie şi alte valori mobiliare emise de bancă cu termenul rămas pînă

la scadenţă 2 ani şi mai mult;

(9) 50% ale obligaţiunilor în circulaţie şi altor valori mobiliare emise de bancă cu termenul rămas pînă la scadenţă de pînă la 2 ani;

(10) 60% ale rezervelor pentru pensiile lucrătorilor băncii

K1 = Active / Pasive ≤ 1

Principiul II (lichiditatea curentă) - indicatorul lichidităţii curente a unei bănci care reprezintă raportul dintre:

1) suma activelor unei bănci, în formă de:

a. numerar şi metale preţioase,

b. depozite la Banca Naţională a Moldovei,

c. valori mobiliare lichide,

d. mijloace interbancare nete curente

1.2.Strategiile și gestiunea lichidității bancare

Se cunosc următoarele strategii de gestiune a lichidităţii băncii:

Asigurarea lichidităţii prin influenţa activelor – această metodă este cea mai recunoscută datorită simplităţii sale. Esenţa ei constă în acumularea activelor lichida sub forma de mijloace băneşti şi titluri mobiliare lichide. În cazul apariţiei necesităţii, activele acumulate suni utilizate (vîndute) pînă această necesitate este acoperită. Această strategic mai este numită şi strategia transformării activelor. Pentru a utiliza această metodă activele lichide ale băncii trebuie să posede următoarele caracteristici:

- să aibă piaţa proprie, necesară pentru transformarea lor rapidă în mijloace băneşti

- să aibă preţuri destul de stabile, adică piaţa trebuie să asimileze activele propuse fără a micşora preţul ei

- trebuie să fie uşor transmisibile, adică banca trebuie să fie sigură ca î-şi va recupera cel puţin banii investiţi în ele.Cele mai utilizabile active lichide sunt bonurile de tezaur, împrumuturi de la banca centrală, depozite la alte bănci, obligaţiunile ale autorităţilor publice locale, etc.

Strategia dată este utilizată în cele mai dese cazuri de băncile mici, care o consideră mai puţin riscantă, dar şi mai puţin profitabilă Şi totuşi această strategie nu este deloc ieftină. Vînzaraea activelor presupune pierderea veniturilor viitoare, pe care banca le-ar fi primit, dacă nu le-ar fi vîndut. Transformarea activelor lichide în mijloace băneşti este costisitoare datorită comisioanelor pe care le vor plăti banca brokerilor. Totodată vînzarea activelor lichide înrăutăţeşte situaţia financiară a băncii, deoarece activele lichide vindute suni de obicei cele mai sigure şi mai puţin riscante. Totodată necesitatea de vinde aceste active poate apărea în acel timp cînd pe piaţă se înrăutăţeşte situaţia, ceea ce generează riscuri de pierdere a unei părţi din investiţii în urma vinzării la un preţ mai jos decît au fost cumpărate.

bancă ce are probleme financiare. Clienţii ei aflînd că banca încearcă să procure mijloace, pentru a se asiguia vor extrage numerarul de pe conturiile sale, ceea ce va duce la sporirea cererii de lichidităţi Posibilităţi de procurare a lichidităţii sunt:

- împrumuturi de la banca cenlială

- vînzarea titlurilor mobiliare lichide cu condiţia răscumpărării loi (lombardarea, REPO) altor bănci sau la banca centrală

- emisiunea certificatelor de depozii şi plasarea lor la alte bănci, autorităţi publice şi marele corporalii - termenul de scadenţă a acestor certificate poate varia de la cîtcva zile pinâ la cîteva luni la o dobindă convenită între banca emitent şi creditor.

- atragerea depozitelor, inclusiv pe piaţa eurovalutelor de la marile corporalii şi bănci străine cu o dobtndă convenită în funcţie de cererea şi oferta pe piaţa monetară internaţională şi un termen de scadenţă de la cîleva zile la cîteva luni

- refinanţarea de la banca centrală, care este cea mai rapidă metodă, dar cere de la bancă respectarea unor condiţii destul de stricte. Majoiitalca acestor împrumuturi se acordă pe un termen foarte scurl (l-7) zile.

Gestiunea mixtă această strategie este utilizată de băncile mari. In ansamblu ea este mai puţin costisitoare, dar mult mai riscantă, de aceea la această strategie poate parcurge o bancă cu o autoritate bună pe piaţă.

Gestiunea lichidității bancare

În realitate atingerea şi menţinerea optimului de lichiditate este o adevărată artă a managementului bancar, a cărui valoare este confirmată numai de practică, avându-se în vedere nenumăratele implicaţii generate de o fluctuaţie a riscului de lichiditate, atât asupra profitabilităţii instituţiei, cât şi asupra celorlalte riscuri conexe activităţii financiar-bancare.

Apreciem că sarcina principală a managementului bancar este de a estima şi acoperi deplin nevoile de lichiditate bancară.

comercială deține un nivel excesiv de lichiditate ,aceasta nu va avea nevoia de obținerea de noi resurse financiare și respectiv politica băncii date va stabi o rată a dobînzii mai mică decît concurenții săi.Astfel datorită acstui fapt indirect va fi influențată negativ nivelul performanțelor financiare deoarece potențialii clienți nu vor fi interesați în oferetele depozitare prezentate de către bancă,astfel pierzînd un anumit segment de clienți.Respectiv problema gestiunii lichidităţii este duală:

1) pe de o parte lipsa de lihiditate generează riscul de lichiditate şi incapacitatea de-aşi onora obligaţiunile la momentul dat,

2) pe de altă parte excesul de lichiditate condiţionează micşorarea profitabilităţii băncii.

De asemenea, menţinerea unei lichidităţi adecvate depinde şi de modul în care piaţa percepe situaţia financiară a băncii. De pildă, dacă imaginea băncii se deteriorează, ca urmare a unei pierderi importante în portofoliul de credite, va apărea o cerere mare de lichiditate. În aceste condiţii va atrage fonduri de pe piaţă, dar cu costuri mari, înrăutăţindu-şi astfel şi mai mult situaţia veniturilor.

1.3.Managementul riscului de lichiditate și indicatorii acesteia

Perioada actuală este denumită “era managementului de risc” în domeniul bancar, iar managementul riscului este o sarcină extrem de complexă şi importantă a managementului bnacar.

Riscul bancar poate să apară pe parcursul derulării operaţiunilor bancare, fenomen ce provoacă efecte negative asupra activităţii bancare, ducând la deteriorarea calităţii afacerilor, la diminuarea profitului şi chiar înregistrarea de pierderi, ceea ce afectează funcţionarea normală a băncii.

Literatura de specialitate clasifică riscurile specifice activităţii bancare în următoarele categorii:

 riscuri financiare;

 riscuri comerciale;

 riscuri de mediu.

Riscul de lichiditate este încadrat de către autori în categoria riscurilor financiare , riscuri specifice operaţiunilor de creditare, cele mai multe dintre aceste riscui făcând obiectul unor reglementări bancare. Riscurile financiare sunt strict legate de structura bilanţului contabil al băncii, sunt foarte sensibile la dezechilibrele care pot sa apară în compoziţia resurselor şi plasamentelor băncii şi sunt singurele riscuri care pot fi generate, gestionate, amplificate sau eliminate de către managementul bancar.

Funcţiile lichidităţii bancare:

• asigurarea desfăşurării în condiţii normale a activităţii bancare prin fluidizarea

procesului de intermediere bancară, în condiţiile asigurării încrederii şi atractivităţii

pentru depunători şi plasarea resurselor în condiţii de siguranţă;

• protejarea intereselor clienţilor pe de o parte şi a acţionarilor pe de altă parte;

• asigurarea capacităţii rezonabile de rambursare a depozitelor către clienţi, indiferent de

modul în care sunt returnate băncii plasamentele efectuate în credite şi în alte active;

• asigurarea independenţei băncii faţă de resursele de împrumut marginale de pe piaţă

care au costuri deosebit de ridicate;

• evitarea pe cât posibil chiar şi a împrumuturilor de la Banca Centrală, care ca

împrumutătoare de ultimă instanţă, propune costuri mai mari de cât cele ocazionate de

atragerea de resurse dela clienţii nebancari.

- situaţia economiei reale;

- influenţa mass-media;

- indisciplina financiară a clienţilor;

- dependenţa de piaţa financiară;

- necorelarea între scadenţele depozitelor şi a creditelor.

Principalele surse de lichiditate şi destinaţiile lichidităţii sunt următoarele:

A. principalele surse de lichiditate:

a) numerar;

b) depozite la banca centrală;

c) depozite la bănci corespondente,

d) portofoliul de bonuri de tezaur, certificate de trezorerie şi alte titluri negociabile;

e) împrumuturi de alte bănci,

f) împrumuturi de la banca centrală.

B. Principalele destinaţii ale lichidităţii sunt:

a. rezerva minimă obligatorie la banca centrală (RMO);

b. eventualele cereri de împrumut şi nevoile de bani lichizi ale clienţilor;

c. acoperitrea eventualelor cereri ale clienţilor persoane fizice şi/sau juridice de retragere

de fonduri.

Managementul riscului de lichiditate este asigurat de către specialişti bancari capabili să analizeze multiplele interdependenţe între gestiunea lichidităţii, managementul ratelor de dobândă şi riscul de credit, într-un mediu economic aflat într-o continuă schimbare.

Menţinerea unor niveluri extreme (prea mari sau prea mici) ale lichidităţii vor conduce fie la costuri superioare şi înregistrarea unei profitabilităţi reduse, fie poate determina întreruperea bruscă a activităţii instituţiei.

• cunoaşterea structurii maturităţii fondurilor atrase asigură un nivel superior calităţii

prognozelor privind fluxurile nete de fonduri;

• managementul riscului de lichiditate este un proces complex datorită interconexiunilor

cu alte riscuri aferente activităţii bancare;

• volatilitatea fondurilor atrase este dependentă printre altele, de structura clienţilor

institiţiei, cunoaşterea particularităţilor comportamentale ale acestora;

• diversificarea surselor de fonduri şi a maturităţii acestora poate conduce atât la

evitarea dependenţei de anumiţi clienţi, cât şi la diminuarea riscului de pierderi.

Indicatorii lichidității

Pentru analiza și interpretarea cu scopul cunoașterei situației lichiditîții a unei bănci se calculează o serie de indicatori. În literatura de specialitate sunt recomandaţi următorii indicatori de lichiditate de evaluare de sinestătător de către bancă – toţi aceşti indicatori sunt indicatori de active şi pe pasive.

Indicatorii pe active :

1) Poziţia monetară PM = (Nr + C int + B) / Active , ponderea acestui indicator destul de mare determină o poziţie de lichiditate puternică a băncii însă diminuiază profitabilitatea ei.

2) Hîrtii de valoare lichide HV1 = HVS / Active ,ponderea înaltă presupune o lichiditate înaltă corelată cu profitabilitate.

3) Poziţia fondurilor de rezervă Pfr = (Tfr – Cbc ) / Active ,creşterea indicatorului este favorabilă pentru bancă.

4) Coeficentul fondurilor imobilizate Kfi = (Cr + Alte imobilizări ) / Active , scăderea indicatorului va determina creşterea lichidităţii, creşterea indicatorului – creşterea profitabilităţii în defavoarea lichidităţii.

5) Hîrtiile de valoare gajate HV gajate = Hv gajate / Active , creşterea indicatorului defavorizează poziţia lichidităţii.

Indicatori pe pasive :

Mai mic ca 1 – poziţia lichidităţii este favorabilă. Există exces de lichiditate care trebuie plasat.

Mai mare ca 1 – banca se confruntă cu problema lichidităţii.

2) Ponderea depozitelor de bază = Depozitele de bază / Active , depozitele de bază – toate depozitele la termen şi depozitele curente la care soldurile restante se menţin constant în valori considerabile.

3) Componenţa depozitelor = Depozitele curente / Depozitele la termen , cu cît este mai mare cu atît mai rău pentru poziţia lichidităţii.

4) Poziţia investiţiilor ( investiţii sensibile la rata dobînzii) GAP = ISRD / PSRD , Creşterea indicatorului presupune că banca este acoperită pe lichidităţi inclusiv şi-n cazul cînd creşte rata dobînzii.

5) Ponderea depozitelor riscante = Depozitele nesigure / Depozitele totale.

CAPITOLUL II . ANALIZA LICHIDITĂȚII ”B.C.MOBIASBANC S.A. ”

2.1.Prezentarea entității bancare ” B.C. Mobiasbanc S.A.”

Banca este instituţie financiară care dispune de licenţa Băncii Naţionale a Moldovei pentru desfăşurarea activităţilor financiare conform art.26 din Legea instituţiilor financiare. Banca are statut de persoană juridică, funcţionează ca societate pe acţiuni şi se conduce în activitatea sa conform respectării legislației în vigoare.

Obiectul activităţii băncii îl constituie prestarea serviciilor financiare clienţilor băncii. În activitatea sa ,banca activează în interesele clienţilor şi acţionarilor săi, se bazează pe principii de autogestiune, utilizînd astfel mijloacele proprii, atrase şi împrumutate pentru obţinerea unui profit maxim şi ndeplinirea obligaţiilor faţă de clienţi şi acţionari. Banca poartă răspundere cu întreg patrimoniul ce îi aparţine pentru obligaţiile sale, inclusiv pentru depozitele la vedere şi la termen ale clienţilor.

Deţinătoare a licenţei bancare, BC “Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” SA. oferă o gamă completă de servicii şi operaţiuni bancare agenţilor economici şi persoanelor fizice.Banca exercită următoarele activităţi financiare:

a) acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobîndă;

b) acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, eliberarea garanţiilor şi cauţiunilor, etc.);

c) împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vînzarea, în cont propriu sau în contul clienţilor (cu excepţia subscrierii valorilor mobiliare),

d) acordarea de servicii de decontări şi încasări;

e) emiterea şi administrarea instrumentelor de plată (cărţi de credit sau de plată, cecuri de voiaj, cambii bancare, etc.);

f) cumpărarea şi vînzarea banilor (inclusiv a valutei străine);

g) leasing financiar;

h) acordarea de servicii aferente la credit;

i) acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar, cu excepţia celor de la lit. a) şi b);

j) operaţiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vînzare a valutei străine;

l) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii privind investiţiile;

m) subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni;

n) activitatea de agent bancassurance

La 31 Decembrie 2013, reţeaua Băncii cuprinde 56 puncte de vânzări, din care 52 constituie puncte de vânzări universale, 2 agenţii cu activitate limitată, 1 agentie VIP şi 1 punct de vânzare specializat (2012: 47 puncte de vânzări: 40 puncte de vânzări universale şi 6 puncte de vânzări specializate cu servicii limitate pentru persoane fizice).

La etapa actuală Mobiasbanc este una dintre băncile cele mai active de pe piață,poziționîndu-se pe locul 6 în topul băncilor retail din Republica Moldova. Aceste rezultate sunt datorate în mare măsură de către eficiența managementului implimentat în cadrul băncii.Analiza lichidităţii constituie una dintre activităţile de bază ale managementului instituţiilor bancare de aceea vom analiza situația lichidității la B.C.Mobiasbanc S.A.

2.2 Analiza lichidității B.C. Mobiasbanc S.A.

Aceste rezultate sunt datorate în mare măsură de către eficiența managementului implimentat în Pentru a evidenţia rolul şi importanţa lichidităţii în bănci am prezentat unele concepte ale acesteia Unul dintre cele mai importante aspecte ale managementului oricărei bănci constă în asigurarea unei lichidităţi adecvate dar care totodată este nevoie de luat în considerare şi relaţia lichiditate – profitabilitate. Astfel, o bancă poate minimiza lichiditatea prin vânzarea activelor lichide şi investirea fondurilor astfel obţinute pe termen lung în scopul maximizării profitului (banca se bazează pe faptul că va obţine din împrumuturi lichiditatea necesară acoperirii nevoilor apărute în mod neaşteptat). Acest fapt atrage însă un risc crescut, pe de o parte, cel de lipsă de lichiditate într-un moment crucial pentru bancă şi, pe de altă parte, riscul ratei dobânzii asociat investiţiilor pe termen lung.

În situaţia inversă, banca poate maximiza gradul de lichiditate prin deţinerea unei părţi importante a activelor în active lichide, dar profitabilitatea va fi substanţial afectată. Astfel, luând în considerare aceste aspecte, un management bun al lichidităţii trebuie să ţină cont de toţi factorii care influenţează atât riscul de lichiditate, cât şi profitabilitatea băncii.

În tabelul care urmează votr fi prezentați indiatorii activității economice a băncii pentru analiza ulterioară a lichidității și diagnosticarea situației acesteia.

Indicatori

Venitul net aferente dobânzilor / Total venit % 49,57 49,31 +0,26

Chelt. Neaferente dobânzilor / total venit % 61,20 66,27 -5,04

Marja netă a dobânzii % 6,35 7,13 -0,79

Indicele eficienței % 132,80 123,61 +9,19

LICHIDITATEA

Principiul I . Lichiditatea pe termen lung ≤ 1 0,58 0,53 +0,05

Principiul II . Lichiditatea curentă ≥ 20% % 33,46 36,33 -2,87

Soldul activelor lichide / soldul depozitelor p.f. % 90,98 100,44 -9,49

Soldul depozitelor p.f./soldul depozitelor % 52,96 54,61 -1,65

Soldul depozitelor p.j./ soldul depozitelor % 46,94 45,30 +1,64

Soldul depozitelor în valută străină % 54,05 42,56 +11,49

Mijl.bănești datorate băncilor cu excepția BNM Mil.lei 460,21 489,56 -29,35

Mijl,bănești datorate băncilor străine 0,57 0,64 -0,07

Sursa : elaborat de autor în baza datelor prezentate de BNM

Analiza lichidităţii Bilanţului contabil ocupă un loc central în aprecierea situaţiei financiare a entității bancare . Calcularea şi interpretarea coeficienţilor lichidităţii în mod obligatoriu sunt incluse practic în orice materiale analitice.Respectarea de către bancă a indicatorilor lichidităţii relevă existenţa surselor adecvate de finanţare pentru acoperirea necesităţilor potenţiale atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung şi determină un nivel redus de vulnerabilitate al băncilor la riscul de lichiditate.

0,58. Corespunderea coeficienţilor de lichiditate pe termen lung a parametrilor recomandaţi semnifică faptul că poziţia lichidităţii băncii este favorabilă și respectiv banca ar putea plasa excesul de lichiditate existent.

Semnificaţia (sensul economic) coeficientului lichidităţii curente poate fi formulată în felul următor:acest indice arată dacă banca dispune de active curente suficiente pentru achitareadatoriilor pe termen scurt în suma deplină.

Ceea ce ține de lichiditatea curentă ,observăm că coeficientul acesteia corespunde cu parametrii recomandați,respectiv în anul de gestiune aceste este de 33,46% iar în anul precedent de 36,33% .Totodată observăm o diminuare a lichidității în anul de gestiune cu 2,87 p.p. față de anul precedent ceea ce se apreciază ca fiind o situație negativă de influențare.

Totuți din calculele prezentate mai sus și din analiza și interpetarea lor ,putem deduce că

B.C.Mobiasbanca S.A. are o poziţie a lichidităţii favorabilă, dar care totuși este nevoie de o urmărire contiună a ponderei acestui indicator ,în cauzul în care este destul de mare și în creștere deaorece poate determină o poziţie de lichiditate puternică a băncii însă cu efecte de diminuare a profitabilității ei.

CONCLUZIE

Referitor la situația lichidității B.C. Mobiasbanca S.A.

Una dintre cele mai importante sarcini ale conducerii unei banci este de a estima și de a acoperi în mod corect nevoile de lichiditate bancară. O bancă se consideră lichidă atunci cînd poate să-şi onoreze obligaţiunile sale la un moment oportun. În realitate atingerea şi menţinerea coeficiențilot de lichiditate la nivelul optim este o adevărată artă a managementului bancar, a cărui valoare este confirmată numai de practică, avându-se în vedere nenumăratele implicaţii generate de o fluctuaţie a riscului de lichiditate, atât asupra profitabilităţii instituţiei, cât şi asupra celorlalte riscuri conexe activităţii financiar-bancare.

Referitor la banca analizată în lucrare am constata faptul că nivelul indicatorilor lichidității corespunde nivelului optim ,ceea ce semnficiă că managementul entității bancare este eficient cu privire la asigurarea și menținere lichidității.

Menținerea unei poziții a lichidității favorabile a B.C.Mobiasbanca S.A. are următoarele efecte rezultative asupra întreaga activitatea bancară :

 este asigurată desfăşurarea în condiţii normale a activităţii bancare prin fluidizarea

procesului de intermediere bancară, în condiţiile asigurării încrederii şi atractivităţii pentru depunători şi plasarea resurselor în condiţii de siguranţă;

 sunt protejate intereselor clienţilor pe de o parte şi a acţionarilor pe de altă parte;

 este asigurată independenţa băncii faţă de resursele de împrumut marginale de pe piaţă

care au costuri deosebit de ridicate;

 se evită pe cât posibil chiar şi a împrumuturilor de la Banca Centrală, care ca

 împrumutătoare de ultimă instanţă, propune costuri.

Oricum în cazul în care nivelul lichidității bancare va avea tendințe de creștere sau de scădere semnificative atunci managementul bancare va trebui să întreprindă careva acțiuni privitor la soluționarea acestor circumstanțe ,deoarece aceste situații vor conduce fie la costuri superioare şi înregistrarea unei profitabilităţi reduse, fie poate determina întreruperea bruscă a activităţii instituţiei.

BIBLIOGRAFIE

I. Surse literare

1. Burciu P., Sandu P., Activitatea bancară internaţională, Editura Economică, Bucureşti, 1999;

2. Dănilă N., Berea A., Management bancar, Editura Economică, București, 2000 3. Dedu V., Gestiune şi audit bancar, Editura Economică, București,2003;

4. Greuning H., Brajovic B., Analiza şi managementul riscului bancar, Editura Irecson, București, 2003;

II. Acte normative

6. Regulamentul Nr. 28 din 08.08.1997cu privire la lichiditatea băncii;

III. Surse electronice